Si nu stiu exact de ce scriu aces post. Poate pentruca acum cateva ore am aflat ca cineva a murit [R.I.P]. Cineva pe care l-am cunoscut personal , ba chiar mi-a si citit blogul. Nu este vorba despre un copil . Si ma tot intreb , cum poate cineva ce are toata viata inainte , sa moara intr-o fractiune de secunda. Cum e posibil ca toate visele , pllanurile si gandurile sa fie spulberate asa , dintr-o data , de moarte. Multi privesc moartea ca pe un lucru macabru , urat , sadic si plin de sange si suferinta. Oare asa sa fie? Oare moartea este momentul in care abea atunci sufletul ia viata si trupul adoarme si in care ne ridicam la ceruri pentru a-L cunoaste pe adevaratul nosttru tata?Sau este pur si simplu un eveniment sangeros , plin de suferinta , de mister si de magie? Cand un om este ingropat si uitat de lume?
Eu adesea ma gandesc ca nu pretuiesc destul cea ce am , viata pe care o traiesc sau oamenii pe care-i am alaturi. Si cred ca multora dintre voi li s-a intamplat asta macar oadata-n viata.Si pentru cei ce chiar nu-si dau seaama de frumusetea vietii si de norocul de a o avea...Nu pot sa spun decat un lucru. Gandeste-te de exemplu la oamenii din Japonia. La cate au auvut de suferit si la cat vor mai suferi. Gandeste-te la copii care se vor naste cu anumite afectiuni psihice sau fizice , sau poate se vor naste chiar polimalformati.La miile de oameni care au ramas fara adapost , sau singuri pe lume.Sau la cei care stau inchisi in casa , complet izolati de civilizatie , pentru ca radiatiile sa nu le afecteze organismul.
Si va puteti imagina ca in timp ce voi poate spuneti : "Vreau sa mor" , un copil bolnav ce mai are putine sanse de a trai ar face orice pentru a fi sanatos si pentru a putea trai. Problema noastra, a oamenilor , este ca pana ce nu traim pe pielea noastra , nu intelegem , sau nu vrem sa intelegem ce inseamna sa suferi cu adevarat.
Nimeni nu a spus ca viata e usoara si moartea grea. Sau ca viata e grea si moartea e usoara.
